Sunt multe motive pentru care poti veni in aceasta zona.La celebrarea zilei lui Alin am preferat imbratisarea naturii locale completata de excursia cu Trenino Rosso del Bernina.Valtellina de sus ( Alta Valtellina ) se grupeaza in jurul “Vailor magnifice” care formau in trecut comitatul Bormio.
Exista numeroase trasee semnalizate pe vaile inalte ce se succed de o parte si de alta a versantilor alpini. Din Magnifica Terra (asa cum mai este denumita regiunea) fac parte Bormio, Livigno, Valfurva, Valdidentro, Valdisotto si Sondalo.Am strabatut doua zile acest teritoriu cufundati in natura cu peisaje fabuloase.
Dupa ce incheiasem o zi frumoasa parcurgand Drumul catre Bormio, in dimineata urmatoare ,la Miramonti Park Hotel,tragand draperiile am surprins scenariul ce ni se oferea de la fereastra. Piscurile inzapezite dominau vaile multicolore, stralucind in lumina zorilor, mangaiate de primele raze de soare.O mana de nori pufosi albi desavarseau spectacolul pe care il admiram. Dupa ce am contemplat o vreme acest cadru idilic, s-a trezit si puiul nostru… imbratisandu-l, l-am asezat langa noi in pat fredonandu-i caldurosul La Multi Ani!….implinea 3 anisori.
A urmat un mic dejun consistent si variat incununat de o partitura la pian a sarbatoritului.Dupa care am pornit bucurosi sa descoperim frumusetea acestei zile.Am iesit la plimbare pe stradutele pietonale din centrul statiunii, garnisite cu magazine si localuri placut armonizate cu arhitectura veche.Ni s-a dezvaluit un orasel frumos, ale carui origini se pierd in istorie, cu casute din piatra si locuitori politicosi.Ne-am oprit la o bisericuta in stil romanic, San Vitale, de prin secolul al XII lea si desigur pe la cateva magazine cu produse traditionale.
Bormio este asociat de catre cei mai multi dintre turisti cu faimoasele sale centre termale.Este o adevarata capitala a termelor din nordul Italiei.Asadar odata veniti aici nu trebuie sa ratati o experienta fantastica pentru corp si minte.
Ne-am indreptat apoi catre obiectivele zilei, terme si natura.In zona sunt trei centre termale.Unul situat chiar in Bormio, iar celelalte doua, Bagni Vecchi si Bagni Nuovi sunt aflate la cativa km distanta, pe directia catre pasul Stelvio. Am tintit sus, ne-am dus direct la Bagni Nuovi… cunoscandu-i coordonatele de exceptie.Desi eram informati ca au acces doar copiii mai mari de cinci ani, gandindu-ne ca fiind ziua de nastere a celui mic o sa-i induplecam. Nici pomeneala, am intalnit o rigurozitate elvetiana.Ne-am promis atunci ca la aniversarea de la cinci anisori le vom calca pragul.
Daca bai termale nu am reusit sa facem, am hoinarit prin natura sa ne hranim sufletele..Am plecat spre Valdidentro.Mergand de la Bormio in directia Livigno, in dreptul localitatii Premadio am urmat indicatoarele pentru lacurile Cancano.Soseaua ce duce aici este asfaltata dar abrupta si foarte sinuoasa, insa recompensa e pe masura.O scurta oprire la ruinele turnurilor Fraele este obligatorie pentru o privire de ansamblu, privelistea este senzationala catre Valdidentro.
Odata depasite acestea, ajungand in zona lacurilor, panoramele iti incantau ochii si iti bucurau sufletul. Am incropit un mic picnic in timp ce savuram imaginile ce ne inconjurau, iar Alin servea somnicul de pranz.Iti vine greu sa crezi ca intre culmile inalte ale zonei pot exista doua lacuri de aceasta dimensiune.Acestea nu existau pana cand omul a decis sa construiasca aici doua baraje,luand astfel nastere lacurile Cancano. Ele se situeaza la altitudinea de 1800m in mijlocul unei vegetatii dense de conifere ,dandu-ti impresia ca te afli undeva prin Canada.
Am revenit in soseaua regionala continuand calatoria catre Livigno, cu urcare prin pasul Foscagno – 2291 m.Pe parcursul drumului vremea insorita ne-a reliefat imagini superbe ale locurilor intalnite. Livigno, denumit si micul Tibet, este amplasat intr-o vale frumoasa la cota 1800 m, inconjurat de pajisti si paduri de pini.De sus ni se desfasura o panorama spectaculoasa…. incercam sa pastrez pe retina fiecare detaliu: pantele muntilor, peticele de zapada rasfirate printre copacii ruginii si Livigno imbratisat de acestea.
Am petrecut dupa amiaza la Livigno.Am remarcat arhitectura deosebita tipic alpina si felul in care sunt decorate casele.Aici aproape totul costa mai putin, avand privilegiul de care se bucura orice zona libera vamala, iar preturile produselor nu contin tva, accize si alte taxe.Cu toate ca Livigno este localitate italiana, ea beneficiaza de un regim fiscal aparte, nu este supusa taxelor… un adevarat paradis al shopping-ului.Este de asemenea cunoscut atat pentru frumusetea peisajelor dar si ca baza de antrenament al multor sportivi de performanta, ce vin sa se pregateasca pentru diverse competitii.
Am poposit in statiune pe la orele 15 si am remarcat inca de la inceput climatul de pace care domnea aici, fie pentru ca ne aflam in extrasezon, ori ca nimerisem in mijlocul orelor de pauza specifice italienilor. Restaurantele erau inchise toate, cate un bar sau o cofetarie se intampla sa aiba portile deschise. Turisti nu erau aproape deloc… ce bine este sa calatoresti in perioada asta.O diferenta enorma in comparatie cu forfota statiunii pline pe care am gasit-o in urma cu patru ani, la inceput de ianuarie.
Tati s-a oprit cu Alin la un loc de joaca cu atractii distractive, cu diferite masinute mici si un tractor mare cu remorca, tinandu-i companie si inveselindu-l pe micutul nostru. In acest timp mami a facut un tur pe la magazine gasind suveniruri si articole pentru copii deosebite.Dupa ce Alin s-a inviorat bine, dat fiind faptul ca nu prea aveam pe unde sa servim masa, am decis sa plecam, nu inainte de a face plinul masinii la aproape jumatate de pret.
Ne-am intors la Bormio oprindu-ne la baile termale din orasel.Dar se pare ca nu a fost sa fie nici de data asta.La orele 19 zona kids de piscine, cu tobogan si alte distractii era inchisa, asa ca am spus pas….Am petrecut in schimb o seara minunata luand cina la restaurant/pizzeria Sunrise.Un local dragut cu atmosfera vesela..Proprietarul, care este si chef, era o persoana simpatica, se invartea des printre mese, ne mai arunca cate o gluma vazandu-l pe cel mic in ce verva se afla.Ne-a surprins ca un mare procent dintre clienti serveau pizza si localul era plin.Iar noi suntem obisnuiti sa incercam preparatele locale, dar nu neaparat pizza.Si nu am gresit, am savurat niste delicatese, pacat ca pe Alin nu l-a convins o delicioasa supa crema de legume.Am aflat ulterior ca intr-adevar este renumit ca localul cu cea mai buna pizza din zona.
Cat de placut ne-au vibrat sufletele in aceasta zi incarcata de frumos.