Am ales sa mergem in Umbria constienti de faptul ca aici calatorul poate sa descopere bogatiile si atractiile acestei regiuni, cu ajutorul itinerariilor tematice. Acestea sunt propuse ca sugestii, ce sunt periodic improspatate, astfel turistul are posibilitatea sa gaseasca idei noi in ceea ce priveste destinatiile de calatorie.Si lista itinerariilor este destul de cuprinzatoare: mici burguri medievale, peisaje, spiritualitate, situri arheologice, istorie, productie artistica, personaje ilustre, gastronomie. Umbria este singura regiune din Italia peninsulara care nu are iesire la mare.In urmatoarele 5-6 zile ne-am plimbat printre coline, dealuri, vii, maslini si muuulta piatra.Imaginati-va ca sunt in aceasta regiune, spre exemplu, 22 de mici burguri ce fac parte din lista “I Borghi piu’ belli d’Italia”.In consecinta trebuia sa facem o selectie, iar ceea ce ne-a ajutat cel mai mult in realizarea acesteia precum si in atingerea obiectivelor planificate a fost si urmatorul aspect important: Umbria, inima verde a Italiei, este traversata de doua sosele nationale principale de la nord la sud, una la extremitatea estica a regiunii, iar cealalta pe la extremitatea vestica.Cele doua sunt conectate prin doua axe, una in nord: Passignano sul Trasimeno- Perugia – Assisi si alta la sud: Spoleto – Terni – Orvieto.Din acest punct de vedere le-am selectionat pe acelea la care se ajungea mai lejer, in circa 15-20 minute intre ele, pornind de la aceste sosele si/sau locul de cazare.
Dupa ce prima zi a fost consistenta in spiritualitate la Assisi si Santa Maria degli Angelli, in urmatoarele doua ne-am oprit la Foligno, pentru a explora imprejurimile pline de satuce medievale.Aici am optat pentru hotelul Holiday Inn Express, asezat intr-un punct strategic in periferie, langa un nod rutier.
Prima zi – Printre maslini, vita de vie si izvoare
Bevagna este un burg medieval interesant. Se afla la doar 35 de km de Perugia, in inima Umbriei. Asezarea este inconjurata de ziduri medievale si conserva foarte bine aspectul caracteristic asezarilor fortificate.Bevagna, ca multe dintre oraselele din Umbria, isi trage originile inca din perioada romana, numindu-se pe atunci Mevania.Insa epocile medievale, in special, i-au modelat structura urbana, daruindu-i stradute fermecatoare si monumente atractive.
Am lasat masina in parcarea de langa Porta Cannara si indata ce am patruns in Piazza Garibaldi am constatat inca de la primii pasi cum se contopesc arheologia si evul mediu.Printre casele cu vedere in piata, ce dateaza din evul mediu, se aflau ateliere, enoteci micute si restaurante cu specific local.Pe langa acestea se evidentiaza ramasitele unui templu roman din sec al II lea e.n. transformat mai apoi in bisericuta.
Pe la jumatatea pietei, un miros puternic floral mi-a atras atentia, conducandu-ma la scarile ce te poarta la biserica dedicata lui San Francesco, un edificiu medieval de prin sec. al XIII lea.De aici printre stradute inguste si balcoane cu flori am ajuns in corso Matteoti, strada principala ce coincide cu via Flaminia, drumul consular al Romei din antichitate.Aceasta strada imparte asezarea in doua parti aproape simetrice, iar cartierele aici se chiama gaite.Mergand pe corso observam ca multe case aveau usile deschise, din care razbateau voci dialogand in dialectul local si se simtea un miros diferit de aceasta data: pizza, paine si produse de patiserie.
In localitate se pot vizita ateliere medievale cu activitati de laborator, unde mesteri experti arata ca timpul nu trece, dezvaluind doritorilor secretele productiei lor, folosind tehnici si unelte de odinioara.Exista mesteri: in fabricarea hartiei- hartia bambagina produsa dintr-o pasta derivata din canepa si in; in fabricarea cerii – productie de lumanri din ceara de albine; in fabricarea matasii – tesatorese la razboi si pictori.Se poate face un tur al acestora, costa 3 euro de persoana.Ne-ar fi placut sa luam parte la preschimbarea unor materiale brute in produse finite si sa ascultam explicatiile mesterilor, insa ar fi trebuit sa ne mai invartim ceva timp ca sa adoarma Alin, caci altfel ar fi fost mai dificila participarea.
La un moment dat ajungem in Piazza Silvestri, punctul forte al micutei asezari..Dupa ce trecem de columna lui San Rocco, un exemplu de coloana romana cu capitel corintic, am mers si ne-am asezat in centrul pietei pentru a admira monumentele.Nu prea erau trecatori si ne bucuram de acest moment.Se afla asezate fata in fata doua biserici: biserica San Silvestro cu o fatada simpla neterminata, decorata cu niste coloane romane si cealalta mult mai impunatoare, biserica San Michele Arcangelo cu opere mai complexe pe fatada sa. Langa San Silvestro se afla Palazzo dei Consoli, o cladire medievala care adaposteste in interiorul sau teatrul Torti (institutie de prin sec. al XIX lea).
Ne-am intors catre masina pe acelasi traseu, cu parere de rau ca erau doar orele 11.30 si nu am putut pune in practica zicala locala: Bevagna, do’ se beve e se magna, adica “Bevagna unde se bea si se mananca.”
Am plecat spre Montefalco oraselul vinului si al uleiului de masline.Nici nu plecasem bine pe drumul ce leaga cele doua localitati si deja faceam slalom printre intinderi imense de vita de vie.Vinul Sagrantino de Montefalco se bucura de recunoastere internationala.Ne-am oprit in parcarea de langa Porta Sant Agostino si dupa ce am intrat pe sub aceasta uriasa poarta-turn, am avut de trecut o adevarata proba sportiva.Strada principala ce duce in piata mare, Piazza del Comune, este aproape toata in panta si e ceva de urcat.
Montefalco se bucura de apelativul “tribuna Umbriei” – “Ringhiera dell’Umbria”, punctele sale de belvedere oferind panorame splendide ale imprejurimilor, cuprinzand printre altele Perugia, Assisi si Trevi.
Ajungand in Piazza del Comune, piata primariei , am trecut in revista rapid cateva dintre edificiile interesante din epoca Renasterii.Printre acestea, in afara cladirii primariei, mai deosebite sunt cea a teatrului S. Filippo Neri si cea a Oratoriului di S. Maria in Piazza.Pentru iubitorii de arta exista biserica-muzeu a Sfantului Francisc, ce reprezinta o sinteza a istoriei, culturii si traditiei din Montefalco. Muzeul se imparte in patru spatii expozitionale: fosta biserica, cunoscuta in toata lumea datorita frescelor lui Benozzo Gozzoli ce prezinta “Reproduceri din viata Sfantului Francisc”, apoi pinacoteca in care se afla mai multe opere ale artistilor localnici, cripta (Museo del Lapidario) cu repere arheologice, sculpturi si fragmente din epoci diferite si beciurile chilii ale calugarilor, unde sunt expuse instrumente vechi pentru prepararea vinului.
Last but not least cum spun americanii, am facut un tur prin mai multe magazine-enoteci, dar nimeni nu ne oferea spre degustare salamuri, branzeturi insotite de un pahar de vin.Inapoi spre parcare Alin s-a oprit sa se bucure de o masinuta haioasa expusa la un punct de vanzare al unei societati agricole, Romanelli. Intrand aici, acestia ne ofereau posibilitatea de a le vizita ferma agricola, invitandu-ne totodata la o degustare a uleiului de masline si a vinului, afland din tainele producerii acestora.
Suna foarte tentant, insa am cantarit bine oferta, punand in balanta faptul ca italienii au acea pauza lunga de siesta iar restaurantele inchid.Pe aici nu gasisem vreunul care sa ne inspire si ne bazam pe ceea ce aveam insemnat in agenda, o locatie aflata la vreo 8 km.Am ales sa mergem acolo intrucat referintele sunau bine si o mancare calda era de preferat.
Osteria 4 piedi si 8.5 polici
Am ajuns la osteria cu pricina.Dupa ce Alin a luat la pipait obiectele dragute ce impodobeau localul si a fost leganat putin in carucior, a trecut la somnic si astfel in liniste am gustat din mai multe preparate. Dintre acestea am remarcat un platou cu branzeturi combinate cu diverse gemuri si niste creme din urda in amestec cu o varietate de legume.
De afara nu ai fi spus ca exact acolo se afla un asa local.Amenajarea in interior este simpla insa foarte draguta,parea mai degraba un magazin decat o bodeguta. Avea un galantar si dulapuri cu produse locale.In schimb este un local unde se mananca excelent, hrana foarte sanatoasa.Citisem despre local intr-o revista Slow Food.Este, in afara preparatelor proaspete, o locatie altfel: decoratiuni Shabby Chic, desene pe pereti, chestii care atarna, retete scrise cu vopsea alba pe mese.Am servit un fel de paste specifice regiunii, strangozzi cu urda sarata si vinete… un deliciu.Langa casa de marcat se afla o masa unde se preparau proaspat pastele, manual.Cele mai multe dintre ingrediente sunt facute de proprietara, pe langa alte produse din traditia locala.Senzatia finala a fost aceea ca ne-am ridicat de la masa satui, atat de savoarea preparatelor cat si de bunatatea presarata de proprietara- bucatareasa.
Ne-am deplasat dupa aceea la izvoarele raului Clitunno, Fonti del Clitunno, ce se gasesc langa localitatea Campello sul Clitunno.Zona este formata dintr-un iaz cu apa foarte limpede, cateva insulite naturale si izvorul raului mai sus mentionat. Izvoarele subterane ies la suprafata din fisurile rocilor, zarindu-se pe alocuri bule de apa pe fundul iazului.Malurile sunt inconjurate de o vegetatie deasa, in special salcii plangatoare si plopi.O plimbare foarte placuta dupa pranz, intr-o oaza de liniste.Doar macaitul ratelor se mai auzea pe ici pe colo.Acestea impreuna cu cateva gaste si doua lebede iti dadeau impresia ca sunt foarte fericite sa locuiasca pe luciul apei cristaline de aici.Tati i-a aratat lui Alin cativa pastravi si niste creveti de rau, data fiind claritatea apei.Insa el era mai degraba fascinat de ratuste, obisnuit fiind cu cele din parcul nostru.La intrare exista saculeti cu mancare pentru hranit pasaretul. Astfel copiii isi ocupau timpul intr-o nota amuzanta.
Dupa siesta de la izvoarele raului Clitunno, inainte sa intram in Foligno am facut o scurta incursiune la o abatie, Abbazia Sassovivo.Desi se urca catre Monte Subasio, pantele sunt usor de abordat. Abatia este o bijuterie arhitectonica ce strajuieste ultima portiune din Valle Umbra si este inconjurata de o padure deasa de goruni.Ne-a impresionat la abatie chiostro (curtea interioara a manastirilor delimitata pe laturi de porticuri).Probabil si pentru ca lumina razelor soarelui, ce a aparut atunci cand am ajuns la ea, ii dadea o stralucire aparte.
In partea a doua a dupa amiezii, la intoarcerea spre hotel, ne-am oprit in centru la Foligno.Am facut un tur al pietei centrale, Piazza della Repubblica , unde am admirat complexul arhitectonic format din dom, denumit si Cattedrale di San Feliciano, in stil neoclasic- baroc, din Palazzo Trinci langa acesta tot in stil neoclasic,ce gazduieste pinacoteca, precum si din cladirea primariei.Foligno este faimos pentru organizarea evenimentului,Giostra della Quintana, o cursa de cai cu calareti in costume traditionale, ce se desfasoara in iunie si septembrie.Reprezentantii celor 10 cartiere ale orasului se intrec intr-un turneu cavaleresc.Cu un an inainte sa mergem aici se implinisera 400 de ani de cand in orasel are loc aceasta manifestare.
Un alt eveniment cu rezonanta nationala se tine in ultima saptamana din septembrie. Foligno gazduieste festivalul national al “primului fel de mancare” – “I primi d’Italia” ce are loc in centrul vechi, in corturi special amenajate, multe dintre acestea dedicate exclusiv pastelor,prezentate intr-o multitudine de combinatii.
Curiozitati
Orasul era supranumit “centrul lumii”.Acesta se afla de fapt in centrul peninsulei italiene, care la randul ei este in centrul Europei si al zonei mediteraneene, ceea ce in antichitate era considerat ca centrul lumii.
Istoria orasului Foligno este legata de comert, iar una dintre caracteristicile principale ale acestui tinut este reprezentata de traditia puternica tipografica.In 1472 a fost tiparita aici, in Palazzo Orfini, prima carte italiana, “Divina comedie” de Dante Alighieri,misiune ce i-a revenit tipografului Emiliano Orfini.
.
Pingback: Micul ducat,norcinerie... Umbria,arta si gastronomie - Dansul Fericirii()