Termeni si Conditii

Calatorind frumos prin viata si prin lume


DSC_9897

O voi iubi cat voi trai ! chiar daca fizic am pierdut-o cu multi ani in urma, spiritul ei ma insoteste in continuare.Se implinesc 26 de ani de cand nu mai este printre noi si in memoria ei scriu acest articol, pentru ca mi-e dor, mi-e atat de dor de ea … dor care doare pana la lacrimi.
A fost odata ca niciodata … asa incepeau intotdeauna povestile ei, si asa imi incep si eu povestea mea despre bunica. A fost odata ca niciodata, o bunica frumoasa si cand spun frumoasa, nu ma refer doar la aspectul ei fizic, care niciodata nu trecea neobservat, ci si la frumusetea sufletului ei. Am fost crescuta de bunica din partea tatalui inca din fasa. Si am avut parte de o iubire autentica, o iubire cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Bunica a fost pentru mine un exemplu de iubire rupta din rai, adica acea iubire care nu raneste niciodata … o iubire desavarsita, care vindeca si hraneste sufletul.

Am fost crescuta de ea in spirit religios inca din frageda copilarie, cand nelipsita fiind de la fiecare slujba bisericeasca, ma purta cu ea intotdeauna tinundu-ma la pieptul ei, de parca nu vroia sa-mi dea drumul niciodata. Abia asteptam serile, sa-mi spuna povestile ei minunate, pe care de fiecare data le inventa, din imaginatia ei bogata si frumoasa si aveau mereu farmecul lor. Erau povesti cu subiect religios, povesti despre copii si oameni frumosi, care bineinteles aveau continut si final fericit.
Mi-a daruit o copilarie fericita, autentica, o copilarie la care ma trezesc visand din cand in cand, mai ales cand ma izbesc de realitatea ce ma inconjoara. Avea un fel de a-mi arata cum trebuie sa iubesti si sa daruiesti, care mi-a ramas pe veci intiparit si incerc sa-l transmit mai departe copiilor mei.

Seara adormeam mangaiata de mainile ei, aspre de atata munca, dar pe care eu le simteam pufoase si pline de iubire. Si eram fericita ca pot sa o strang in brate si sa-i simt parfumul pielii … o piele care emana prin toti porii IUBIRE!

Am crescut si a venit timpul sa ma mut la oras. Ruptura a fost dureroasa, fiindca presupunea sa o vad din ce in ce mai rar. Parintii mei,vazand ca suferinta mea era cat se poate de reala si ca ma afecta suficient de mult, cat sa existe zile in care plangeam pur si simplu de dorul ei, au luat decizia sa o aduca pe bunica cateva zile pe saptamana, ca sa ma pot obisnui treptat cu lipsa ei. Si asa s-au scurs ani frumosi de iubire langa bunica, pana cand intr-o zi a trebuit sa-mi iau ramas bun de la ea pentru totdeauna. Desi eram mult mai mare si intelegeam altfel lucrurile si firescul lor, totusi socul a fost destul de puternic incat, imi aduc aminte ca incepusem sa nu mai cred ca Dumnezeu este iubitor, atata timp cat mi-a rapit-o.

Dar n-au trecut trei zile de la moartea ei si raspunsul a venit prompt. Mi-a aparut in vis, un vis pe care n-am sa-l pot uita niciodata.Se facea ca a venit la mine acasa si mi-a zis pe un ton cald, bland si plin de iubire, asa cum dealtfel eram obisnuita sa-mi vorbeasca: “Nu vreau sa te vad trista, stii cat de mult iubesc zambetul tau. Eu sunt bine aici si ca sa te conving de acest lucru, o sa-ti arat ceva frumos.” M-a luat de mana si dintr-o data m-am trezit in rai. DA! Am vazut datorita ei cum arata raiul. A fost mai mult decat mi-l imaginasem din povestioarele ei. Culorile pe care le-am vazut acolo, nu le-am intalnit in viata reala. Linistea care m-a intimpinat acolo era intr-adevar divina. Mergeam printr-o iarba inalta, aproape de genunchi si ici colo erau presarate oua rosii, numai rosii. Si la un moment dat m-am pomenit in fata mea cu Fecioara Maria si Iosif, asezati langa ieslea unde era infasat Isus. In sufletul meu nu mai exista tristete, ci numai bucurie si iubire. Ea a simtit parca toate trairile mele si mi-a spus: “ Sa nu-ti pierzi niciodata credinta in Dumnezeu. Te-am crescut inca de mica cu iubirea pentru EL si nu as vrea sa te indoiesti niciodata de iubirea LUI sau de spusele mele.” Iar catre final m-a teleportat catre alt spatiu. Unul intunecat, plin de tipete cutremuratoare. Priveam toata scena aceasta de undeva de sus, totul parea ca o prapastie, din care nu reuseam sa vad mare lucru, doar ca auzeam aceste tipete ingrozitoare … mi-am imaginat ca acesta era iadul. Dupa aceea m-a condus inapoi acasa si mi-a aratat un cifru care se invartea si la un moment dat acesta s-a oprit la 999, zicandu-mi: “sa tii minte aceste cifre” .

M-am trezit apoi brusc din acest vis si am realizat ca nu a fost un simplu vis, ci pur si simplu o comunicare directa cu ea si cu Universul. A fost un vis plin de continut, pe care il pastrez in cufarul cu amintiri din sufletul meu. Un vis prin care bunica a vrut sa-mi sublinieze pentru a nu stiu cata oara, ca daca ai credinta, daca ai inima plina de iubire, totul este cu putinta.Pentru ca IUBIREA este esenta a tot ce exista.
Nu pot sa va spun decat ca in anul 1999 pe 19 ianuarie am nascut primul copil. Abia atunci am inteles ce a vrut sa-mi spuna cu aceste cifre. Nu a fost singurul semn prin care am reusit sa comunicam dupa trecerea ei in nefiinta.

Astazi, bunica, pe langa lumanarea pe care am aprins-o in memoria ta, am vrut sa scriu un articol in semn de recunostinta pentru tot ceea ce ai facut pentru mine si pentru tot ce faci in continuare, pentru ca iti simt spiritul in fiecare pas al calatoriei mele prin viata.