Dupa incursiunea intreprinsa in constelatia oraselor bavareze care ofera atatea sugestii legate de sarbatoarea Craciunului, ce prind contur in traditionalele targuri de Craciun, unde predomina produsele artizanale si cele din gastronomia locala, ale caror arome faceau si mai placuta aceasta “sarbatoare pentru simturi”, ne-am indreptat catre Alpi pentru un Craciun la inaltime.
Cum in Ajun pietele se inchid firesc mai devreme decat in celelalte zile, am preferat sa o parcurgem pe indelete pe aceea din Nurnberg, constienti fiind ca nu o vom mai prinde pe cea de la Munchen desi, si aceasta este foarte renumita .La ora la care am ajuns in Marienplatz, acolo unde se desfasoara principalul targ de Craciun din Munchen, se demontau si ultimele casute astfel incat nu am reusit sa mai surprindem in vestita piata centrala licaritul miilor de luminite.Pasii ne-au purtat la cea mai faimoasa berarie a orasului, Hofbrauhaus. Unde poate fi mai sugestiv sa petreci o seara de Ajun la Munchen?Mai ales ca aici serile predomina atmosfera vesela si plina de viata.Inauntru este cald, e forfota, dar ambianta este placuta, cu un du-te vino continuu de persoane ce vin si pleaca si se saluta in toate limbile. Cu mare greutate se gasesc locuri libere, in special in zile de sarbatoare, dar zeita Fortuna ne-a suras si in vreo zece minute ochesc o masa intr-o aripa laterala a salonului de la parter (Schwemme ). Aici boltile sunt pictate cu fresce si exista mese lungi din lemn masiv.Eram insotiti de note ale muzicii bavareze sustinute de catre muzicanti si orchestra.
Curiozitati
Un proverb german spune : “Wo man singt, da lass dich ruhig nieder bose Menschen kennen keine Lieder” adica “Poti ramane linistit acolo unde se canta, baietii rai nu cunosc melodiile”
Desi unele indoieli in privinta valabilitatii universale ale acestei zicatori sunt cu siguranta legitime, aici la Hobrauhaus puteti sa va incredeti in ea.
Ceea ce nu am remarcat in urma cu patru ani aici si am aflat acum, este faptul ca: clientii casei (Stammgaeste) au onoarea de a avea halba lor proprie de ceramica, pastrata bine la vedere undeva la parterul berariei.Majoritatea sunt in mod clar bavarezi, insa exista si Stammgaeste straini printre acestia.
Partie catre fericire
In urmatoarele zile urma sa ne deplasam osciland cand pe o parte a Alpilor bavarezi, cand pe cealalta parte in Tirol.In prima zi de Craciun, dupa plecarea de la Munchen, a urmat o scurta plimbare pe malul lacului Walchsee in Tirol.Totul era verde in imprejurimi nu exista niciun strop de zapada.Chiar nu imi imaginam ca in perioada asta in Tirol sa nu existe zapada .
Am mers dupa aceea in Reit im Winkl considerata perla din Oberbayern (Bavaria superioara).Micul sat de munte este bine intretinut, cu case seculare rurale de piatra , amplasate intr-un cadru natural care pastreaza originalitatea lor, ce confera acel caracter de unicat.In timp ce ne plimbam si admiram arhitectura statiunii, ce are si renumele de “cea mai cunoscuta poiana germana”, norii au inceput sa cearna fulgi de zapada pufosi…Ce bucurie neasteptata de Craciun!Deja incepea sa se contureze o poveste frumoasa de iarna, iar noi ne plimbam incantati pe strazi, in compania fulgilor de nea ce de-abia isi incepusera dansul.Dupa ce ne-am incalzit la propriu, in jurul focului ce ardea in niste tuciuri uriase, extrem de originale si totul ad hoc, ne-am incalzit apoi si la un shopping, gasind reduceri considerabile la articole de iarna.
Am poposit pe urma la Ruhpolding.Este una dintre cele mai pitoresti zone din aceasta regiune, lacuri, munti, intinderi mari de pajisti si mai ales fermecatoarele case pictate bavareze pe la tot pasul (pline de flori vara,ce impodobesc balcoanele si ferestrele). Am cinat la localul nostru preferat- La Janos – unde gulasul este o adevarata religie, printre alte specialitati delicioase din retetarul bucatariei unguresti ce sunt cap de lista aici.Am innoptat la pensiunea Haus Zeranka, unde am avut parte de o cazare exceptionala.
Indescriptibile emotiile de-a doua zi dimineata cand ne-am trezit intr-un decor de poveste iar albul imaculat domnea peste tot.Continua sa ninga feeric si am iesit afara sa simtim neaua cu scanteieri argintii.In cateva clipe am atins o stare de spirit pe care numai Craciunul ne-o poate darui.
Desi este pentru a treia oara cand venim la Ruhpolding, este un loc unde ne vom reintoarce cu siguranta,in primul rand pentru frumusetea acestui satuc,in al doilea rand ca ne place in mod deosebit sa mergem sa servim masa la Janos dar si pentru ca in curand va fi o bucurie sa-l ducem pe Alin la parcul de distractii ce se afla in inima frumosului peisaj natural al Alpilor Chiemgau.Ne-am informat despre acest obiectiv si am aflat despre modul in care cei de aici sunt gata sa-i poarte pe micii lor oaspeti intr-o lume feerica a fanteziei.Parcul este situat in mijlocul unei paduri idilice montane.
Se intampla uneori in calatoriile noastre sa intalnim si alte surprize frumoase, pe langa obiectivele deja planificate.Asa s-a intamplat si in aceasta vacanta cand pe drum ,plecand de la Ruhpolding si travesand in Tirol, din masina mi-a atras atentia o sanie trasa de cai langa liziera padurii.Imaginea era de vis.Am tras imediat pe dreapta si am incercat sa surprind cateva fotografii.In timp ce faceam acest lucru s-a declansat in mine dorinta de a trai acea emotie la propriu, nu numai sa o imortalizez.Si am actionat in consecinta, afland imediat cum trebuie sa procedam ca sa ne putem bucura de acest traseu minunat.
Plimbarea incepe de la Hotelul Laerchenhof din Erpfendorf, Kitzbuheler Alpen (unde se si achita aceasta miniexcursie) si continua prin padurea din imprejurimi.Pe tot parcursul ei simti ca esti deja intr-o alta lume…ghemuiti in sanie, acoperiti cu paturi de lana calduroase, respiram aerul iernii la o alta intensitate, ascultam ecoul format de sforaitul si tropotul cailor acompaniat de clinchetul zurgalailor si simteam cum sufletul tresare de fericire respirand aceasta libertate.
Celalalt capat al circuitului se afla cocotat pe un deal, de unde se poate admira o priveliste incantatoare.Aici se face un mic popas, la o cabana deosebita, unde primesti o bautura calda la alegere (gluhwein, ceai, ciocolata calda),si deasemenea se poate vizita micuta ferma de animale urmand apoi intoarcerea pe acelasi traseu la hotel.Bucuria ca am reusit sa facem aceasta plimbare a fost enorma…un alt cadou de Craciun primit de la viata.
Am plecat din acest loc de poveste si am ajuns intr-un alt loc de poveste, Alpbach (ce poarta titlul de: cel mai frumos satuc austriac) nu inainte insa de a mai trece o data pe la restaurantul lui Janos, sa mai mancam inca un gulas autentic.
In Alpbach m-au fascinat casutele cochet aranjate, peisajul montan acoperit de zapada si vaile cu deschideri ample.Am ratacit pe stradutele lui pana aproape de lasarea intunericului, cand acestea capata un farmec deosebit.
Si asa s-a incheiat Craciunul nostru de poveste, dar nu si calatoria noastra….
